Principii şi obiective de tratament în autism

[mihaitudor]

Autismul infantil este o boală psihică complexă, care debutează prin oprire în dezvoltarea psihică a copilului înainte de vârsta de 3 ani şi se caracterizează prin:

inabilitatea de a iniţia şi dezvolta relaţii sociale, de a exprima interes şi emoţii;
incapacitatea de a folosi limbajul şi comunicarea (atât verbal cât şi nonverbal);
prezenţa unui comportament sărac, stereotip, incluzând un repertoriu comportamental restrictiv şi repetitiv.

Incidenţa autismului în urmă cu 10 ani era de 2-4/10.000 copii; acum este într-o continuă creştere. În SUA, după ultimele statistici, incidenţa a ajuns la 1 copil din 97.

Pe sexe, repartiţia este de 4:1 sex masculin/sex feminin.

Etiologie. La ora actuală nu există un consens privind etiologia autismului. Sunt incriminaţi factori multipli - genetici, imunologici -, multiple vaccinări pe un teren particular, intoxicaţia cu metale grele, aditivii alimentari (E-urile).

Semne precoce ale autismului 0-2 ani

0-6 luni

Indiferenţa faţă de lumea sonoră
Anomalii de privire, strabism
Anomalii de comportament (copil prea calm sau prea agitat)
Tulburări de somn şi de alimentaţie (forme atipice şi/sau severe)
Anomalii globale ale motricităţii şi tonusului muscular: hipotonie, hipoactivitate, ţinută corporală neobişnuită

6-12 luni

Atitudini bizare şi activităţi solitare – fluturarea degetelor şi mâinilor în faţa ochilor, balans, utilizarea neobişnuită a obiectelor (râcâire, frecare)
Absenţa interesului pentru persoane (lipsă de contact, anomalii de comunicare prin mimică, gesturi)
Emisii vocale puţine/absente
Confirmarea particularităţilor motrice: hipo/hipertonie, hipo/hiperactivitate
Nu gângureşte, nu arată cu degetul, nu face vreun gest cu sens la vârsta de un an

1-2 ani

Nedezvoltarea limbajului (nu spune niciun cuvânt la 16 luni, nu combină 2 cuvinte la 2 ani; nu răspunde când este strigat pe nume; pierderea limbajului şi/sau a abilitaţilor sociale)
Pare să nu ştie cum să se joace cu jucăriile (sărăcia şi stereotipia jocului)
Anomalii de comunicare nonverbală (nu zâmbeste, uneori parcă ar fi surd)
Apatia şi indiferenta obişnuite sunt în contrast cu fascinaţia pentru lumini, muzica.

Lumea copilului cu autism:

în lumea lui este singur şi anxios;
are o mare frică de nou, de schimbare, de imprevizibil;
ritualurile, autostimulările, hiperkinezia au rolul de a-i reduce anxietatea;
nu poate simţi dragostea părinţilor şi nu o poate da pe a lui părintilor;
trăieşte cu o pereche de părinţi-obiect;
nevoi reduse la cele de bază (hrană, apă, nevoi fiziologice).

Familia copilului autist

Copilul cu autism are două perechi de părinti. Una până în momentul aflării diagnosticului (familie normală) şi alta după aflarea diagnosticului.
După ce părinţii primesc diagnosticul şi află că autismul nu are tratament, intră într-o stare de şoc similară cu starea din tulburarea de stres posttraumatica (TSPT). Pentru a trata copilul este obligatorie şi tratarea părinţilor de TSPT.

Intervenţia precoce în autism

Toate terapiile se adresează părinţilor copiilor cu autism - părinţii aleg una sau mai multe terapii pentru copilul lor.
De aceea, intervenţia precoce în autism înseamnă scoaterea părintelui din TSPT; ulterior părintele trebuie să se informeze despre autism şi despre diferitele terapii la care el are acces.
Să cunoască ce poate să ofere fiecare terapie copilului său şi care sunt limitele fiecărei terapii.
Să-şi stabilească obiectivele (ce anume vrea să realizeze cu copilul lui) şi prin ce terapii.
Părintele este “managerul de caz” şi de deciziile sale depinde viitorul copilului său.

Principiile tratamentului în autism:

Primul principiu – în urma tratamentului medicamentos/terapiei pe care o urmează, copilul cu autism trebuie să parcurgă toate etapele de dezvoltare a copilului neurotipic.
Al doilea principiu – tratamentul medicamentos/terapia se începe cu aria unde vârsta de dezvoltare este cea mai mică

Obiectivele în tratamentul autismului sunt:

1. copilul cu autism să devină capabil să simtă şi să-şi exprime sentimentele;

2. copilul cu autism să reînceapă să înveţe natural şi spontan;

3. copilul cu autism să primească un program structurat de învăţare, ca să recupereze deficitul de cunoştinte, raportat la copii de vârsta lui;

4. să ajungă să aibă şmecheria copiilor de vârsta lui, să înţeleagă sensul figurat al cuvintelor şi farsele şi glumele spuse de copii de vârsta lui.

Tratamentul autismului are două mari componente.

Un tratament medicamentos pentru tratarea simptomelor autismului, pentru redarea capacitătii de a simţi şi exprima sentimentele şi pentru a-i reda capacitatea de a învăţa,
Şi un proces structurat de învăţare pentru recuperarea deficitului de cunoaştere prezent în toate ariile: cognitiv, autoservire, motor, limbaj-comunicare, socializare, joc şi, nu în ultimul rând, afectiv-emoţional.

Pentru tratarea simptomelor autismului, pentru redarea capacităţii de a simţi şi a-şi exprima sentimentele şi pentru redarea capacităţii de a învăţa, se prescrie tratament medicamentos homeopat şi neurotrofice.

Pentru recuperarea deficitului de cunoştinte este necesar un program structurat de învăţare. Recomandăm ABA (Analiza Comportamentală Aplicată), care trebuie completată cu logopedie, kinetoterapie, art-terapie, play-terapie, terapie ocupaţională.

http://www.saptamanamedicala.ro/articol ... utism.html